| 7 feb 2005 Draga Doina, Imi revars asupra-ti fricile si nu cred ca este in fond nici bine nici corect. Si te rog sa nu te superi, ma adresez unui om special din viata celui mai special om din viata mea. Asta nu vrea sa fie un substitut dar este o ramura de graf pe care cumva vreau sa pot ajunge acolo unde imi este din ce in ce mai frica ca nu voi mai gasi jalonul meu pentru a fi. Ai inteles deja; azi ii era rau. Un rau care in afara unei mangaieri tandre a mainii nu ne-a permis sa comunicam exteriorizat. Ma incapatanez sa cred ca antibioticul foatre dur pe care il ia corelat cu infectia extrem de redutabila dau aceasta stare si ca este tranzitorie. Ma sperie insa ochii care atunci cand ma privesc sunt mari, mari si sintetizeaza toate rugile si intrebarile pe care decenta lui nu i le permite exprimate. Doina de-ai sti cat imi este de dor de ochii aceia enigmatici de pe genericul "epistolarului". Nu stiu ce si cum va fi maine. I-as vorbi de tine, de scanteile si tandretea din randurile voastre dar gandul imi fuge la cata apa a baut, la tensiune si la puls, la dispnee, la VIATA lui pe care nu o pot cere nimanui. Ne caina ieri pe noi parintii, de viforul din sufletele noastre. Aici nu stie cum este. Este condamnarea suprema la viata atunci cand nu-i mai gasesti, brusc nici un sens. E cumplit. Dar,daca maine voi fi din nou fie si pentru cateva minute langa baiatul meu inseamna ca pot inca sa sper ca recursul imi va fi admis. Recurs pentru viata lui nu a mea. Recurs pentru continuitatea dialogului si caldurii dintre voi. Il simt ca-si doreste asta dar a inceput sa palpaie. A obosit baiatul meu si nu pot sa-l mai iau pe umeri ca in prima noastra excursie pe munte de acum 22 de ani. Da-mi o sugestie cum as putea sa-i alung durerea - nu aia fizica ci frustrarea. Oriunde s-ar duce baiatul meu, el are locul sau intre stele pentru ca are lumina in suflet. Nu vreau sa creada ca i-o poate stinge suferinta. Doina, este atata iubire in jurul lui Tudor aici, chiar dinspre oameni o data vazuti si care i-au simtit lumina. Cred ca ti-ai dori sa poti ajunge din nou la el dar calculatorul lui are husa trasa de zile bune. Raman deocamdata, si sper sa ies iute dintre voi, ca singur mesager cu rugina si melancoliile mele. De fapt sa sti ca-mi ordonez resusele Doina. Esti negentropia mea pentru ca exergetic trebuie sa cresc pentru a-i insufla lui Tudor putere pentru a invinge. Si poate s-o faca. Cu bine, Dan. 8 February 2005 Draga Doina, Asa cum ti-am promis iti trimit fotografia cu cei doi "lei" (asa ne alintam cand totul era bine).Este din 2000 cand Tudor ma asista dupa o spitalizare grea. Fotografia este facuta in balconul casei mele in luna iulie 2000. Cu bine,Dan. P.S. Mesajul ti-l trimit de la birou. 9 februarie 2005 Draga Dan, Sper sa te intorci de la Tudor cu vestea iesirii din criza. Imi pare rau de incercarea mea esuata de a “umaniza” comunicarea cu tine, dar chiar am avut un moment impresia ca-mi voi putea stapani plansul. Reiau deci frazele dactilografiate care cel putin imi permit sa tac vorbind. Iti spuneam ca am pus dialogul cu Tudor pe pagini web ca sa-l amuz intr-un fel “personalizat”, pe cand contactul lui cu exteriorul se facea doar prin net. O joaca de convalescenta – asa am imaginat-o – pt. ca eu nu concep ca imbolnavirea lui sa aiba alta directie. I-am desenat frazele pe ceruri, pe ziduri, pe frunze, pe porti, pe panze, pe flori. Le-am numarat, l-am facut sa le retraiaca si sa doreasca vremea cand le va reciti cu condescendenta cu care-si vede carnetele copilariei. Mi-a parut un fel de a-i alunga greul prezentului, chiar si pt. cateva clipe. I-am lasat lui Tudor alegerea de a-l scoate in public si nu e accesibil din afara decat de pe web-pagina lui, sub un nume destul de camuflat. Spui, pe drept cuvant, ca privitul inapoi e o capcana fiindca ne raporteaza frustrant la stari irecuperabile. Nu cand suntem bolnavi, insa. Boala se infrunta si dorindu-ti din rasputeri sanatatea pierduta. Pe Tudor nu-l poate intregi doar dorinta, dar nu stim unde poate unge stropul ei. Nu ma poarta mintea la leacul imensei lui frustrari, dar adun gramada ceea ce sunt in stare, sa fie la indemana in caz de. Gramezi de mesaje asteptand in mail, gramezi de ganduri pe firul telepatic, gramezi de vorbe ce te rog sa i le spui, gramezi de rugaciuni ce poate vrei sa le faci si in numele meu, gramezi de ore cautand remedii, gramezi de reprosuri ca n-am fost utila la timpul potrivit... Negentropie as vrea sa-ti fiu dar ... pana si termenul m-a trimis la dictionar. Iti raman prin e-preajma cat de bine stiu dar fara pretentia de fi mai mult decat o lacrima lubrificanta. Spune-mi ca s-a revigorat Tudor. Doina |
 |
 |