30 dec. 2003

Salut,

> Nu reprosuri si explicatii, Tudor, fiindca nu ne datoram nimic.... Dar sa nu vorbim nici de respect, cand nu ne putem suna decat de la coltul strazii. Zic "ne" la figurat, fiindca interdictiile nu le pun eu.
Apoi aflu ca ma apar... tot la figurat, adica nu vreau sa-ti fiu alaturi la greu... multumesc.

Doina, faptul ca am primit acest mail sper sa insemne ca esti ceva mai putin suparata decat pari. Eu asa sper, pentru ca nu cred ca ai motive foarte solide.
Eu traiesc cu ideea ca iti datorez multe, si ma doare cand abstractizezi atat de abrupt cu "nu ne datoram nimic". Ca nu sunt in stare sa o fac sau ca nu ma duce capul, e altceva - si ma mahneste. Dar chiar cred ca iti datorez multe, mai multe decat minimul respect "default".
De ce oare ai tendinta de a vedea intotdeauna ceea ce nu e de vazut in frazele mele. Parca esti un corector constiincios care imi speculeaza orice greseala in exprimare, insa cu tristete. Si nici macar greseala, ambiguitate. Parca deschizi mesajele "montata" in a vedea in negru...
Deci: nu e nici o "restrictie" pe care o impun. Exista cea tehnica, si anume ca de la centrala mea nu se poate suna in strainatate decat indirect, cu comanda la centrala, cu asteptat, cu suntat inapoi. Complicat. Si stresant pentru cel care suna.
Doi, am precizat ca e agitatie la mine si vroiam sa te sun "de la coltz" pentru ca in acea zi era mai multa lume prin casa decat mi-as fi dorit si nu puteam EU vorbi linistit. Am insistat pe asta pentru a nu ma suna tu, fiindca ai fi eliminat problema tehnica, dar nu si inhibitia mea in a conversa cu tz-ispe persoane prin jur. Pur si simplu sunt un tele-singuratic. Atata tot Doina ... Si ce usor ai ajuns de aici la restricii, la "nu ne putem suna decat de la colt".
Ce rost au toate extrapolarile astea?! In afara de faptul ca si pe tine te intristeaza, si pe mine ma consuma... Chiar asa, ti s-a parut pana acum ca vin cu Dumnezeu stie ce feluri de "restrictii", nici macar imaginate?! Nu cred...

> Da, voi avea un revelion foarte linistit, dupa cum mi se anunta simptomele clare de guturai (sper ca numai atat), si voi avea tot ce-mi doresc, cel putin in primele ore: aspirine, vreun grad in plus si izolare completa. Iata urarile tale implinite:)

Sper, desi speranta e palida, ca "Iata urarile tale implinite" e 100% gluma. M-ar intrista foarte tare sa te stiu ca gandesti altfel.
Sa stii ca zilele astea nu m-am simtit nici eu deloc roz, si cu ceva grade in plus, si cu mai multe alte stari. Si tot ceea ce doresc oricarei fiinte vii de pe planeta e sa fie sanatoasa.
Deci si tie. Ca fiinta vie. Ca Doina, incredibil, dar iti doresc si mai puternic fix acelasi lucru: sa fii sanatoasa. Si chiar sa ai liniste, atat de multa liniste incat sa percepi in mesajele mele ce spun cuvintele, nu si miile de posibile ipoteze pe care nu au putut sa le acopere bietele-mi cuvinte.

>Un an nou bun, Doina.

T

Disclaimer: every word means exactly that word and every sentence should be understand as in what generally means "proper sense". All other semantic values will be not allowed, in any circumstances.

You told me that , so many times, and I always struggled to do so. Obviously we don’t talk the same language, while pretending we do…

Chestiune de mentalitate, Tudor. De aceea nu stau sa explic pt. ca nu ma intereseaza sa te schimb, sa te fac sa calci pe note, cum fac eu… da! In opinia mea, e un gen de relatie care ori merge de la sine, ori nu merge deloc. Cum sa-ti explic ca daca ii trimiti cuiva o colinda de Craciun, si vreo doua felicitari, iar el iti raspunde ca nu-i place asa, ca i-ar fi placut alt stil, apoi uita sa-ti trimita si el una oricare ar fi, pe limba mea inseamna o forma clara de aroganta. Sa nu mai spun ce inseamna cand incep povesti cum ca de fapt felicitarea intentionata era atat de speciala incat trebuia sa vina din coltul strazii tale, in timp ce mie nu-mi era indicat demult sa sun la tine, din varii motive.
N-o lua drept repros, doar o incercare de traducere la una din zecile de situatii similare, pt. care nu-ti cer socoteala dar am dreptul sa le refuz. Zecile, pe care chiar daca ti le-as aminti, tu nu-ti instalezi Explorer pt. a verifica faptele. Intelege ca ceea ce ti se pare tie firesc, mie imi suna aiurea. La asta ma refeream cand vorbeam de paravanul acela. Nu zic ca e cineva de vina, dar eu nu mai pot asa si nu stiu ce e de facut, mai ales cand ma sacaie guturaiul. In aproape fiecare mail de-al tau incasez un bobarnac si am momente cand ma infuriu, dupa cum ai constatat si ti-ai zis, probabil, asa cum ai auzit la cei cu experienta, ca asa-s femeile. Problema e insa de mentalitate&educatie, nu de gen&varsta. Cum s-o depasim?
Si cel mai unfair mi se pare cand insinuezi ca tu esti convalescent si eu as vrea sa dezertez. Uite ce se intelege de partea ta – deci nu sunt singura cu interpretarile...
Maine sper sa ma simt mai bine, sa-ti fac urari de Anul Nou si sa te rog sa renunti macar la gluma cu telefonul.

D


Doina, am citit mail-ul si cu siguranta voi raspunde... De ce? Poate pentru ca nu stiu sa ma opresc, sau chiar ma încapatânez sa-ti transmit niste chestii, pentru ca am pretentia ca le cred...

Dar asta va fi mâine.

Pâna atunci, ma r?zbun pe guturaiul tau cu o imagine sau cu un MP3. Si-ti  doresc ca dupa ce te paraseste sa încerci sa privesti si altfel prin ceta. Cum de altfel îmi doresc si mie.


Lumina calda la iesirea din neguri! (mesaj  transmis prin Alpinet ca felicitare)
Tudor Constantinescu