6 dec 2001

Schimband culoarea – superbe imaginile himalayene de pe Alpinet (si acolo ai niste albastru, da’ nu l-am pus eu). Tare ma bucur ca sunt inscrise de o femeie – fa-i si ei un pic de curte, ca’ aceste trucuri pica bine! Am dat unor poze doar 9 pt. ca nu erau pe masura locului. O poza nu poate reda niciodata maretia unui loc, dar ea trebuie cel putin sa-i extraga un detaliu, ceva cu care sa vezi  realitatea prin prisma  fotografiei, asa cum n-o vezi in natura. Daca nu creaza o realitate paralela, nu e arta. Atunci ce e? A propos, te-ai abtinut  sa-mi comentezi/notezi kitschul de pe Alpinet (l-am vrut provocator, dar n-am banuit ca poate genera reactii atat de interesant contradictorii).
Revenind la alpinism, ma tenteaza sa incerc si eu Himalaya, mai ales ca imi cunosc limitele si stiu pana unde sa ma intind. Nu voi fi niciodata o alpinista, dar pot vedea aceste minuni fara sa-mi pierd suflul. Limita mea e pe la 4000m, am constatat-o pe viu in Bolivia unde am facut boala de altitudine (cumplita!). In Rockies am retrait « sportul » cu elicopterul (prima data a fost la Grand Canyon in Colorado). E scurta trairea, dar foarte intensa, probabil si pt. ca nu-ti obosesti senzorii cu alte treburi. Ceea ce am ratat insa in Tanzania, a fost Kilimanjaro. Am fost la poalele lui doar cu trei zile inainte de intoarcere, pt. a afla doar pe loc ca as fi putut urca – erau echipe care te duceau aproape pe sus - dar aveam nevoie de cinci zile. Iar de jos n-am vazut Kibo decat cinci minute, asteptand trei zile sa iasa din nori, si minutele alea fiind imputinate de timpul alergatului dupa camera. Nici un avionas fiabil prin jur. N-am ramas  decat cu un scurt video din care nu  pot extrage poze de calitate. Si cu trairile, desigur.  In fine,  deocamdata sa-mi reeduc increderea in zborul cu avionul…

Ooops… subiect sensibil. Asa deci, te-ai hotarat sa procedezi barbateste. Ce-i aia ca o femeie sa nu vrea, o facem noi sa. Numai ca eu nu estica ci vestica, trans-oceanica, trans-cendentalica, trans-generatica, impedimente in fata carora barbatia ta se revolta. Pe la noi, cand o femeie zice nu, e nu. Iar barbatii, tot asa. Pt. ca n-o zic de fandoseala ci cu motive serioase, chiar daca nu le povestesc in mesajele schimbate, iar, irezistibil de zilnic. Iar asta se respecta pe la noi. Dar tu, tooot ca tine. Nu stiu daca ai remarcat deja ca prefer sa-ti scriu aceste randulete, in loc sa deschid fisierele alea. Te pun, miseleste, in conflict de interese. Te instalez in balanta cu eroul tau (de aia desenata pe nud). Te socotesc mai interesant decat pe el, sau cel putin mai contemporan, mai nervos, mai imprevizibil, mai receptiv, mai agresiv, mai viu si mai virtual – toate in acelasi timp. Iar asta e aur, desi tras intr-un fir care tooot sta sa se rupa de atata brodat cu el. Huh, ce feminin ma exprimmm!
Nu, tinere domn, nu vei trece pe langa mine numai culegand floricele. Poti sa-mi raspunzi cu « batrana doamna » fiindca e un compliment, dar tu inca nu stii. Mi-ai demonstrat ca stii si tu sa scrii si sa citesti, asa cum ai invatat frumos probabil pe la Sf. Sava (?), iar acum vrei deja sa-mi orientezi lecturile? Unde e restul povestii de vacanta care zici ca a fost cea mai faina din viata ta? Sau n-am ce cauta prin intimitatile alea? Mi-ai oferit cu propriile tale amprente obiectul de santaj si-l voi exploata la sange. Vei decide cat mai repede sa-ti extragi si ultimele coltisoare din adolescentza aia. Pana atunci nu vreau sa-ti cunosc eroul, cu riscul de a disparea pe Net asa cum ti-am aparut. Sa nu ti se mai para ca ma ocup cu formarea ta fiindca nici n-am avut de gand, nici n-as putea-o face. Cu formarea aia pretioasa nu te poti ocupa decat tu. Eu raman cu santajul si cu dorinta de a putea avea cu tine discutii cool:-)

In fine, adaug mai jos putin corp strain acestei memorabile epistole, pt. a destinde tensiunea, apoi trec la recucerirea asternutului sechestrat de pisoiul meu Himalayan Seal Point.

Noapte buna, doinA, ca’ la Tudor canta deja cocosii.

7 dec 2001

Vis  pe care nu i l-am povestit  lui Tudor  dar l-am notat in fisierul cu corespondenta.
Eram intr-un aeroport cu Tudor (nu stiam cum arata dar totusi il putem identifica) si eu cumparasem niste bilete de calatorie (sau asa ceva) pe care el nu vroia sa le foloseasca si a zis ca cere sa i se ramburseze, sa-mi dea inapoi banii. A trebuit sa se imbarce intr-un avion care pleca undeva, acolo trebuia sa-si primeasca rambursarea. Eram in culoarul de acces in avion si-l asteptam, el intrase in avion cu pasagerii. L-am tot asteptat, m-am intors in aeroport sa ma mai plimb pana vine, iar acolo am fost strigata de Doina K. (o fosta colega de clasa despre care am aflat ca si-a pierdut un fiu)  care era pe acolo, dar nu m-am dus sa vorbesc cu ea. Ma uitam spre intrarea de unde trebuia sa vina Tudor si realizam ca nu pot sa-l identific decat dupa inaltime, daca apare. Dar n-a mai venit si am dedus ca n-am inteles ce vroise sa faca. Avionul a plecat cu el iar eu am avut sentimentul trist al unei pierderi.



11 dec 2001

Azi vroiam sa fac multe, da' a mers nasol sarma si de-abia am reusit sa fac cate ceva... Oricum, voi reveni cu o scrisorica mai mare, pana atunci iti  dedic aceasta poza respinsa de admini@Alpinet (pe  buna dreptate), da' la care eu tin f. mult dpdv afectiv.
Pa,Tudor

Thaaanks! Nu stiu peste cine ai nimerit la Alpinet, dar nu sunt toti de pe acolo estetzi. Poza e f. faina, pacat ca erai singur... (mai tarziu poza a fost admisa sub titlul "Singur in bataia vantului").

13 dec 2001

Buna seara doamna vestica,

Mda, intr-adevar, trebuie sa ma smulg neaparat din adolescenta asta a mea bolnavicioasa... Trebuie sa incep sa gandesc mai matur, sa ma comport mai matur, cu alte cuvinte sa devin rapid matur. Sa devin matur si sa mi se para ca le pot intelege pe toate, sa nu ma mai uimeasca atatea chestii prin jur, sa pot spune "cunosc deja" la cat mai multe, sa le vad cumva mai de sus. Sa devin un pic suficient, sa dau crezare 100% intuitiei mele infailibile, sa devin poate peste ani si ani chiar usor ingust, sa-mi blochez singur unele poteci, pentru ca, la urma urmei, stiu sigur ce as gasi pe ele, nu mai merita sa le parcurg ca sa ma conving. Sau merita, in cel mai fericit caz, doar ca sa ma conving ca am dreptate. Sa devin matur si sa refuz carti despre calatorii pe mari si oceane, pentri ca nu vreau sa aud de vapoare, pentru ca de pe crucisatoare dure, rele, in muchii taioase, pornesc zilnic rachete Tomahawk ce seamana cratere negre in praful alb din Afghanistan...

Poate ca, de fapt, nu doresc sa ma smulg din lunga "adolescenta" a mea, poata ca ma complac asa, nestiutor, de oameni si de restul. Suficient de nestiutor incat sa nu consider ca stiu absolut totul dinainte... Si atat de nestiutor incat sa nu ma stinghereasca zeci de reguli nescrise, fin-transparente, cum ca pe o doamna vestica in nici un caz sa nu o fortezi nici cu mailul.
Hmmm, nu m-am gandid niciodata cand tastam randurile alea ca fortez pe cineva. Asta e, diferenta de optica, maturitate vs. adolecent ce parca taman acum a terminat Liceul de Informatica (sic!, nu Sava). Iar refuzul tau nu mi-a oferit niciodata o justificare plauzibila, pur si simplu vreau sa ofer cuiva cateva randuri scrise bine si bumerangul se intoarce acuzandu-ma ca fortez oamenii, ca le deformez orientarea literara! Cine? Eu, adolescentul necopt, baiat neformat din est... Cui?
Doinei, femeie matura vestica. De ce? Din pura pasiune, din dorinta de-a impartasi ceva frumos, stiu, frumosul e relativ. De ce NU? Bate-ma ca inca nu am inteles.
Ca-i razboi in lume. Din pacate e din totdeauna. Si mai de ce nu? 'bar n-am...

Nu vrei sa-mi cunosti "eroul"? E un simbol, un mod de a gandi si de a percepe lumea. Poate altul decat al tau. Nu vrei sa-ti lasi ochii sa se strice de la monitor sau nu vrei sa-ti confrunti siragul lung de importiviri si argumente contra cu randurile alea care e posibil sa-ti demonstreze ca sunt ALTFEL decat le-ai imaginat/gandit/anticipat/clasificat tu? Ti-e frica de fapt ca au ceva de comunicat? Ceva NOU?