Si smotrul ala poate aduce nostalgii. Cand chiar aveam cate o pasa tampita, macar la 6 dimineata cand aveam nisip in dinti dar calcam cu grija pe ultimele trepte ude inainte de a incuia totul, macar atunci puteam sa-mi ofer pateticul cadou cum ca
ceva tot mi-a reusit pe ziua de azi. In lipsa de altceva.

> Nu-ti mai spun daca nu vrei, dar asta e ...
Prelucrarile tale digitale le accept ca putand fi catalogate de subiectivismul cuiva drept kitsch. Dar instantaneele de natura, razele acelea de soare printre nori, "Silence", alea nu sunt.
Dar astept sa-mi spui de ce. Asta daca mai ai energie, pe motiv de dieta. Daca nu, macat revezi colectia si poate te mai poarta cu gandul undeva dincolo de peretii intre care suferi putin...

> Era o vreme cand te aparai foarte tare cand te numeam barbat...
Ca un semn de feminitate, mentionez doritorilor ca am abordat atent problema WC-ului, adoptand o atitudine binevoitoare...
Dar, da, recunosc ca suntem un sex cu o groaza de defecte si contraste. Imperfecti, punctual poate suntem capabili sa facem curat. Dar niciodata nu vom putea crea temeinic haosul...
Iar folosirea termenului "femeie de servici" se datoreaza exclusiv statisticilor, unde femeile domina acest segment de piata a muncii cu 99.9%.

> Ah, ce satisfacator e sa ai lucruri bine facute de altii...
In societatea moderna, munca asta se mai divide. Spalatul se face cu o masina. Curatenia o poate face oricare din casa, iar de gatit am cel putin 2 prieteni buni (50%) care se pricep la gatit mai bine decat nevestele lor. Caratul sacoselor din
piata oamenii il cam fac cu masina, nu e chiar asa nedreapta situatia. Problema e ca, da, populatia planetei e extrem de departe de aceasta stare de lucruri... Si sunt o groaza de femei care trudesc din greu prin case. De exemplu, una e chiar mama mea pe care acum am lasat-o balta cu orice ajutor la carat/curat/reparat... Si ma enerveaza starea asta.

> Cat despre "farmacia" ta, nu voi putea decat...
E bine pentru omenire ca nu ai pe cine felicita. Oricat de curat as mai face, presupunand ca o sa mai pot face si asta, n-as putea oferi lucruri mult mai importante...

> Daca ti-ai reluat obiceiul de a te culca la patru dimineata,...
Nu ma culc chiar la 4, dar e posibil unele mail-uri sa doarma putin prin server pana sa plece in lume. Cel putin noaptea sunt anumite momente critice in viata unui sever.
Evenimentele astronomice au fulgerat tacute pe langa ignoranta mea. Nici nu am stiut ca a fost eclipsa pana nu am citit aceste mail-uri, doar ca aseara - prea tarziu. Chiar daca as fi fost pe faza, cerul noros (complet acoperit) m-ar fi privat de
vreun spectacol.

> Eclipsa "mea" a fost mai fascinanta decat ...
Geamurile au fost cheia, am stiut eu!
Ma bucur de clipele fascinante pe le-ai trait, de febra pe care o ghices prin casa, urmarin farfuria zburatoare...
Scuzele cu zoom-ul se ignora, astept pozele (cand va avea timp autorul).

> Voi avea o saptamana grea si nu din cauza fractalilor...
O saptamana de post negru, iata sapte zile de eliminare a toxinelor dar si de bilant, probabil. De rememorari, de planuri de viitor. De indoieli, de analize... Cam ce face omul cand nu e furat in vartejul cotidian.
Nu e o pauza totala, mintea ti-e mai treaza ca niciodata. Sper ca particica din ganduri care ma cuprinde si pe mine sa nu te intristeze prea tare zilele astea, as prefera sa te gandesti la cum o sa ne scriem peste 12 ani. Poate nici nu o sa mai fie e-mail pe atunic, ce facem!?

> Dar de data asta am eu nevoie de suport...
De obicei te ghicisem ca pe o persoana care cand are nevoie de ceva ar dori foarte tare ca asta sa fie "sesizat" fara cuvinte.
Suportul sa fie anticipat, ghicit... Cand il ceri, deja inseamna ca a trecut de mult momentul in care trebuia sa ma autosesizez. Si iar imi dau seama ca mi-a scapat poate ceva... Mai prost e ca nu prea stiu deloc ce sa ofer la suport. Poze n-am, zebrele sunt in Africa, muzica mi-e toata in America, poate doar ganduri. Ganduri care iti spun ca desi n-am scris cateva zile bune, ca o loaza ce sunt, m-am gandit la tine, cum te gandesti la mine, si astepti un mail...
Si nu puteam atunci sa-l dau... Chiar m-am gandit, cu recunostinta dar si cu o teama cu musca pe caciula. Musca ce a luat proportiile unui Antonov-225 cand am vazut iar deile cum ca am decis sa nu-ti mai scriu si etc. Nu cred ca voi lua aceasta decizie niciodata, cu nimeni, ok?

Un gand,
Tudor

11 nov. 2003

Actualitati medicale

Salut,

Am promis si un update medical. Nu neaparat ca o justificare a tacerii recente.

Treaba sta cam asa: m-au pus sa mai fac un RMN la bazin, fiindca una din hibele mele era un schiopatat din ce in ce mai accentuat. Aluia i s-a parut ca vede o tumoare, dar avea o scula de acum 12 ani. A doua zi am reusit printr-un miracol, care miracol e un bun prieten, sa intru in cel mai nou RMN din coltul asta de Europa, care se monta tocmai la un spital oarecare, fiind in probe. Asa ca l-au probat pe mine. Nu-ti mai spun chinul si drumurile (4 spitale si 6 doctori vazuti intr-o singura zi) batute pana cand ni le-a si interpretat cineva (imaginile erau calitativ superbe, dar mai doream sa stim si ce se vede). In ziua aia stiu sigur ca n-am deschis computerul.
Ce s-a vazut? O alta mare tumoare pe osul iliac. Panica, doctori, premize sumbre. Ortopezi, ipoteze cap in cap: ca se amputeaza (nu ma prinde nimeni cu asa ceva), ca nici vorba. Ca sa nu ma mai dau jos din pat ca ma surp, ca nici vorba.
A durat cam 2 zile, s-au lamurit. Nu se opereaza acum, nu ma surp, vedem mai incolo. In cel mai rau caz se poate opera, iar protezele sunt de tipul "recuperare 100%", cu mers pe munte cu tot...