Relief, evolutie si subdiviziuni
Clima si hidrografia
Invelisul biogeografic
Elemente de geografie istorica
Populatia si asezarile omenesti
Resurse si activitati industriale
Agricultura
Caile de comunicatie si transporturile
Turismul
Relief, evolutie si subdiviziuni
Dobrogea se prezinta ca un
podis relativ rigid, format pe roci vechi (sisturi verzi, granite) si structuri
sedimentare mezozoice si neozoice, puternic erodat de actiunea indelungata a factorilor
modelatori externi, cu un relief domol, usor ondulat si cu altitudini relativ reduse
(200-300m).
Partea de nord este mai inalta, ajungand pe alocuri la 350-400m si
chiar 467m in varful cel mai inalt (Vf. Greci din Muntii Macinului). Partea de sud are sub
200m (altitudinea maxima este de 204m in Deliorman).
Tectonic, Dobrogea apartine
unor microplaci diferite: in nord, microplaca Marii Negre (care poarta si nordul Dobrogei)
aflata intr-un proces de subductie (in lungul unui plan Benioff), in fata Carpatilor
Curburii si in sud, microplaca Moesica (cuprinzand fundamentul Campiei Romane si Dobrogea
de Sud).
Geologic, Dobrogea cuprinde mai multe formatiuni: granite si
sisturi cristaline paleozoice (in zona Macin), sisturi verzi (in Podisul Casimcei),
structuri sedimentare triasice (in Dealurile Tulcei), jurasice (pe cursul inferior al
raului Casimcea), cretatice (in Podisul Babadag si Dobrogea de Sud), structuri sedimentare
neozoice (in Dobrogea de Sud).
La suprafata, cele mai vechi roci sunt sisturile verzi
proterozoice din Podisul Casimcei, cu o virsta de peste 600 milioane ani. In fundamentul
Dobrogei de Sud exista roci mai vechi, identificate in foraje si acoperite in prezent de
straturi sedimentare paleozoice, mezozoice si neozoice, care au o varsta mult mai mare
(1,6 miliarde ani).
Asociat acestora exista forme de relief influentate de
petrografie si structura: un relief "granitic", cu trene de grohotisuri si
abrupturi in Muntii Macinului, vechi peneplene conservate pe suprafata erodata a
sisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafete structurale
adaptate ondularilor largi ale formatiunilor neozoice din Dobrogea de Sud.
Exista de asemenea, in nord (Muntii Macinului, Dealurile Tulcei
si Podisul Babadag), un ansamblu de forme de sedimentatie (inselberguri, glacisuri de
eroziune), iar pe substratul loessoid forme de tasare si sufoziune.
Evolutia Dobrogei cuprinde
urmatoarele etape mai semnificative:
- In Proterozoic si inceputul Paleozoicului sudul
Dobrogei (impreuna cu fundamentul Campiei Romane si fundamentul Campiei Moldovei) era un
uscat continental supus unei eroziuni subaeriene;
- Orogeneza caledoniana (din Silurian) a creat un sistem
montan (situat in zona Podisului Casimcei), adaugat uscatului sud-dobrogean, erodat apoi
pana la stadiu de peneplena;
- Orogeneza hercinica (din Carbonifer si Permian) a
construit zona Muntilor Macinului (prin cutare si magmatismul granitic), adaugata ariei
caledoniene si ulterior erodata;
- In Mezozoic se sedimenteaza substratul peneplenizat cu
sedimente triasice, cretatice si jurasice;
- In Neozoic se incheie sedimentarea Dobrogei (prin
depunerea stratelor de calcare si gresii sarmatiene) si transformarea ei integrala in
uscat.
Subdiviziunile principale ale
Podisului Dobrogei sunt Masivul Dobrogei de Nord si Podisul Dobrogei de Sud, despartite de
linia Harsova-Capu Midia.
Masivul Dobrogei de Nord este
mai inalt, cu un relief mai variat si o inclinare generala de la Dunare spre mare. Este
format din Muntii Macinului (cunoscuti si sub denumirea de Culmea Pricopanului), Culmea
Niculitelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant,
Podisul Babadagului (alungit de la Dunare la Mare, cu altitudine maxima de 401m), Podisul
Casimcei, format din sisturi verzi (cu 325m altitudine maxima), continuat cu prispa
Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de raul Casimcea au generat un mic areal carstic
(pesterele de la Gura Dobrogei si "cheia" Dobrogei).
Uneori Podisul Casimcei este considerat o subdiviziune majora separata
a Dobrogei, de acelasi rang cu celelalte doua si denumit Dobrogea Centrala.
Podisul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200m),
este larg ondulat dupa cutele calcarelor sarmatiene si inclina de la mare spre Dunare.
Vaile au un pronuntat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestica, cu altitudini maxime de
204m, poarta denumirea generica de "Deliorman" (continuandu-se in Bulgaria).
Subdiviziunile sunt: zona litorala inalta, Podisul Medgidia (cu Valea
Carasu), Podisul Negru Voda si Podisul Oltinei.
Clima si hidrografia
Cea mai mare parte a Dobrogei
are un climat de ariditate, cu temperaturi medii mari (10o-11oC), temperaturi ridicate
vara (22o-23oC), precipitatii reduse (in jurul valorii de 400mm/an), zile tropicale si
secete frecvente; bate frecvent Crivatul, geros iarna si uscat vara. Spre litoral exista
un climat cu influente pontice, mai moderat termic, brize diurne si insolatie puternica.
Influenta cresterii altitudinii este relativ redusa. La
altitudini de peste 300m (in nordul Dobrogei) exista un climat de dealuri joase, cu o
temperatura medie mai scazuta (9o-10oC) si precipitatii mai bogate (500-600mm/anual).
Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este pe cea
mai mare intindere de -1o - -2oC, dar in extremitatea sud-estica (zona Mangalia) este
pozitiva: acest areal din apropiere de Mangalia este asadar cea mai calduroasa regiune
iarna.
Amplitudinea termica anuala este destul de diferentiata; 23o-24oC
in jumatatea "dunareana" a Dobrogei si 21o-22oC in jumatatea
"maritima" a climatului litoral. In mod similar se ajunge pe litoral la 10-20
zile tropicale, fata de 30-40 zile spre Campia Romana.
O particularitate climatica a Dobrogei este ca zona litorala
(alaturi de Delta Dunarii) este cea mai secetoasa regiune din tara, cu precipitatii mai
mici de 400mm/anual in interiorul podisului.
Reteaua hidrografica a
Dobrogei este formata din: Dunare, raurile interioare podisului, Canalul Dunare-Marea
Neagra, lacuri, ape, subterane si Marea Neagra.
Dunarea margineste Dobrogea prin sectorul baltilor (Balta
Ialomitei, de la Ostrov la Harsova si Insula Mare a Brailei, de la Harsova la Macin) si al
Dunarii Maritime, in nord.
Principalele rauri interioare sunt: Taita siTelita, care se varsa
in lacul Babadag, Slava, care se varsa in lacul Golovita, Casimcea, cel mai important rau
dobrogean, care se varsa in Lacul Tasaul. La acestea se adauga raurile semipermanente din
sudul Dobrogei, care se varsa in Dunare prin intermediul limanelor fluviale dintre Ostrov
si Cernavoda.
Valea Carasu, in trecut cu izvoare la 5km vest de Constanta, varsarea
in Dunare la Cernavoda si un curs abia perceptibil, datorita pantei reduse, a fost
utilizata pentru proiectarea si construirea traseului Canalul DunareMarea Neagra; acest
canal, in lungime de 64km, leaga Dunarea de Marea Neagra intre Cernavoda si Agigea, la
cele doua capete existand cate un sistem de ecluze.
A fost construita si o derivatie de la Poarta Alba la Midia (Canalul
Poarta Alba-Midia). Canalul Dunare-Marea Neagra utilizat pentru navigatie va spori in
importanta o data cu activizarea magistralei fluviale fluviale transeuropene, dintre Marea
Nordului (rotterdam) si Marea Neagra (Constanta).
Principalele lacuri dobrogene sunt: limanele
maritime (Techirghiol, Tasaul, Mangalia, Babadag), lagunele (Siutghiol si laguna
Razim-Sinoe care este considerata o subdiviziune a Deltei), limanele fluviale (Bugeac,
Oltina, Vederoasa), precum si lacurile de acumulare pe micile rauri cu apa semipermanenta
din sudul Dobrogei.
Apele subterane sunt, in partea de sud, la adancimi mari si slabe
calitativ, iar in partea de nord, mai bogate cantitativ, datorita acumularii lor in patura
detritica.
Marea Neagra este o componenta hidrografica proprie Dobrogei si
Deltei, care determina formarea unei unitati regionale distincte: zona litorala, platforma
continetala si litoralul romanesc al Marii Negre.
Invelisul biogeografic
Vegetatia Dobrogei este
formata in cea mai mare parte din stepa, la care se adauga suprafete de silvostepa si
paduri de stejar.
Stepa caracterizeaza peste 3/4 din suprafata Dobrogei. Desigur
este vorba de "stepa secundara" si terenuri cultivate, deoarece vegetatia
naturala, cu specii spontane, este redusa ca intindere. Silvostepa face trecerea spre
etajul stejarului si este, din acest punct de vedere, o zona de tranzitie.
Etajul stejarului (format
indeosebi din stejar pufos, stejar brumariu, la care se adauga specii caracteristice
padurilor submediteraneene) cuprinde trei areale majore: zona Macin-Niculitel (cu paduri
in masiv), Podisul Babadagului si nordul Podisului Casimcei, la care se adauga un areal
discontinuu, partial distrus in extremitatea sud-vestica a Dobrogei (zona
"Deliorman" - "padure nebuna", continuata insa in sud, in Durostor).
Fauna cuprinde specii de
rozatoare specifice stepei (popandaul, orbetele, harciogul), la care se adauga reptile de
origine submediteraneana (soparla dobrogeana, vipera cu corn, broasca testoasa de uscat),
pasari, fauna acvatica. Din Dobrogea a disparut, in vremuri istorice, vulturul plesuv, dar
a fost introdus ca specie noua muflonul.
Solurile cele mai raspandite sunt
solurile balane (dobrogene), diferitele tipuri de cernoziomuri, soluri cenusii (in Podisul
Babadag), soluri brune (in Muntii Macin) si soluri slab evoluate (indeosebi litosoluri).
Principalele rezervatii si
monumente ale naturii sunt:
Valul lui Traian, rezervatie floristica (cu specii xerofile, rare);
Luncavita, rezervatie forestiera (un faget relict);
Gura Dobrogei, rezervatie speologica;
Diferite puncte fosilifere (Topalu, Basarabi, Seimenii Mari, Aliman);
Rezervatii geologice (Macin);
Dunele de la Agigea (rezervatie de flora si fauna).
Elemente de geografie istorica
Dobrogea a cunoscut o locuire
straveche si continua ce isi are originea in paleolitic si neolitic (culturile Hamangia si
Cernavoda); locuirea tracica s-a imbinat in mileniul I i.e.n. cu colonii milesiene
(Histria, Tomis, Calatis). Conducandu-si armata in razboiul contra scitilor, Darius a
traversat Dunarea spre nord, in singurul loc mai ingust si accesibil - la Isaccea.
"Limes"-ul roman al Dunarii (Axiopolis-Cernavoda, Carsium-Harsova,
Arrubium-Macin, Noviodunum-Isaccea, Aegyssus-Tulcea) a reprezentat o axa straveche de mare
insemnatate economica.
Trebuie sa mentionam ca Dobrogea a fost prima provincie a Daciei
intrata in aria latinitatii, iar principalul oras roman a fost in apropierea monumentului
de la Adamclisi. Din sec. IV este atestat aici si crestinismul (Basarabi, Isaccea, Tomis).
Dobrogea a continuat sa aiba
legaturi stranse cu Bizantul prin cetatea Heracleea-Enisala, pana in jurul anului 1000,
cand perisipul lagunei Razim format acum i-a obturat legaturile cu marea.
In evul mediu, Mircea cel Batran si-a extins stapanirea, dupa cum
atesta titlul sau de domn, si asupra tinutului dobrogean, hotarul Tarii Romanesti fiind in
vremea sa la "marea cea mare".
Dobrogea devine, astfel, o arie importanta in tranzitul sud-est-european in sec. XV-XVIII,
legata functional mputernic de Moldova si Muntenia, drumurile comerciale orientandu-se
spre Gurile Dunarii si mare.
Legaturile Dobrogei cu celelalte teritorii romanesti sunt ilustrate si
de drumuri traditionale de circulatie si schimb; drumul "codrului" din Vlasia in
Deliorman si de aici la mare; drumul "stepei" din Subcarpatii Curburii in
Baragan si pe Ialomita, iar de aici prin mijlocul Dobrogei la mare; si drumul tot de
"padure" - dinspre Moldova, Lunca Siretului si padurile din nordul Dobrogei, tot
la mare. Acestea sunt de altfel si actualele trasee rutiere de legatura (Calarasi-Ostrov;
Giurgeni-Vadu Oii; Braila-Macin).
In acest fel, Dobrogea a fost
totdeauna un spatiu organic integrat teritoriilor romanesti "sprijinite de
Carpati" - Muntenia si Moldova - si o poarta maritima naturala a tarii. Reintegrarea
administrativa a Dobrogei la Romania dupa inlaturarea stapanirii otomane (1878) a
reprezentat o etapa intre Unirea Principatelor (1859) si Unirea tuturor teritoriilor
romanesti de la 1918.
Populatia si asezarile omenesti
Populatia Podisului Dobrogei
numara in prezent (1992) aproape 1 milion de locuitori. Fata de recensamantul anterior
(1977), populatia a crescut cu 150.000 persoane, in parte datorita sporului natural, in
parte datorita adaosului migratoriu.
Densitatea populatiei este de
cca. 70 loc./km2, mai ridicata (200loc/km2) in zona Constanta-Ovidiu-Navodari-Medgidia si
in jurul altor orase (Tulcea, Mangalia, Cernavoda) si mai redusa (sub 50loc/km2) in
interiorul podisului. Sporul natural, desi peste media tarii (5-6’), a scazut mult in
ultimii ani. Insa Dobrogea continua sa aiba un spor migratoriu pozitiv, sensibil.
Asezarile rurale sunt in
general mijlocii si mici, cu cateva exceptii de localitati mari (Cobadin, Cogealac, Mihail
Kogalniceanu de langa Constanta, Valul lui Traian, Mahmudia), care au si functii economice
mai complexe.
Asezarile urbane au vechi traditii in Dobrogea.
Orasele - porturi construite
de greci la Marea Neagra (Histria, Tomis, Callatis) sunt totodata cele mai vechi asezari
urbane din tara noastra. Ele au fost completate in epoca romana cu orasele limesului
dunarean.
Centrul administratiei rurale era probabil in municipiul de la Tropaeum
Traiani. Bizantinii, iar apoi genovezii, veneau la Enisala si Harsova pana in evul mediu.
Perioada ocupatiei otomane a diminuat fenomenul urban. Dezvoltarea urbana este deosebita
in secolul nostru. Se extind si cresc orasele Constanta, Tulcea, Medgidia, Mangalia si
apar orase noi (Ovidiu, Navodari, Negru Voda).
Constanta este in
prezent al doilea oras al tarii, dupa numarul de locuitori (350.000 loc.). Are industrii
variate (constructii de nave, celuloza, ramuri ale industriei alimentare etc.) si o
functie portuar-comerciala deosebita. Este, probabil, cel mai dotat si frumos oras din
tara. O data cu deschiderea axei fluviale Rotterdam-Constanta si cu activizarea cooperarii
economice in zona Marii Negre, va avea o vocatie europeana si internationala.
Tulcea (97,500 loc.)
este principalul oras al partii de nord a Dobrogei si centru de coordonare economica si
administrativa a Deltei Dunarii. Are industrii importante (industria aluminei, constructii
de nave, conserve de peste) si este un port fluvio-maritim activ.
Medgidia (47.000
loc.) este un oras cunoscut prin intreprinderea de masini agricole si intreprinderea de
lianti, iar, recent, prin functia de transport (nod feroviar si port la canal).
Mangalia (44.000
loc.) este un oras care isi are originea in anticul Callatis, atestat prin numeroasele
vestigii arheologice; are un santier naval si un important port maritim. Functia turistica
proprie este completata prin coordonarea zonei "Mangalia Nord" (Olimp-Saturn).
Navodari (32.000
loc.), oras recent, are o industrie de mari dimensiuni (industrie petrochimica in zona
Midia, ingrasaminte chimice, acid sulfuric) si un port maritim (Midia) in dezvoltare.
Cernavoda (22.000
loc.), port la Dunare si Canalul Dunare-Marea Neagra, isi leaga dezvoltarea economica si
urbana de punerea in functiune a atomocentralei din apropiere.
Macin, Isaccea si Harsova au
activitati economice de interes local si sunt mici porturi dunarene.
Babadag este un centru al
materialelor de constructii si industriei zaharului.
Basarabi, Negru Voda si
Ovidiu sunt cele mai recente centre urbane (din 1989), fiecare cu profil economic propriu.
Eforie si Techirghiol au
predominant functii turistice.
Resurse si activitati industriale
Resursele naturale ale
Dobrogei se pot caracteriza astfel: resursele energetice de baza lipsesc, resursele
minerale sunt reduse, exista unele zacaminte nemetalifere, dar resursele de baza le
reprezinta fondul funciar deosebit si potentialul heliomarin si balneoturistic al
litoralului; la acestea adaugam unele resurse secundare (lemn, fond piscicol) si un
important potential "de pozitie" dat de iesirea la Mare, Dunare si Canalul
Dunare-Marea Neagra.
Industria energetica se
bazeaza pe exploatarea petrolului din platforma litorala a Marii Negre si a petrolului
adus din import (la Constanta si Midia); cuprinde marea platforma petrochimica din zona
Midia-Navodari care produce diverse derivate obtinute din petrol. Conducta de petrol
Constanta-Ploiesti, construita in perioada interbelica pentru exportul petrolului brut,
este utilizata in prezent si pentru transportul in sens invers al unor cantitati de petrol
brut adus din import.
Termocentralele din Dobrogea
sunt amplasate la Ovidiu, Navodari, Constanta si Tulcea, fiind interconectate la sistemul
energetic national. Va fi dat in curand in folosinta primul agregat al atomocentralei de
la Cernavoda.
Metalurgia feroasa cuprinde
exploatarea unui mic zacamant de minereu de fier situat la Iulia. Langa Constanta, la
Palazu Mare exista, de asemenea, resurse de minereu de fier, dar care, datorita
conditiilor de zacamant, nu pot fi inca exploatate.
La Altan Tepe se exploateaza cantitati reduse de cupru. Pe baza
bauxitei aduse din import la Tulcea se produce alumina, care apoi este transportata la
intreprinderea de aluminiu Slatina. In metalurgia neferoasa se foloseste baritina,
exploatata la Somova.
Industria constructiilor de
masini produce nave maritime (la Constanta si Mangalia), nave fluviale (Tulcea), masini
agricole (Medgidia, Navodari), diferite constructii metalice (Saligny, Constanta,
Medgidia, Basarabi). Se distinge prin dimensiuni si productie Santierul Naval Constanta,
care construieste nave (mineraliere) de pana la 160.000 tdw.
Industria chimica cuprinde
industria petrochimica (Navodari), de acid sulfuric (Navodari), prelucrarea maselor
plastice (Tulcea, Macin si Constanta), industria celulozei si hartiei (Palas-Constanta) si
ingrasaminte chimice (Navodari).
In Dobrogea se extrage o gama relativ variata de roci de
constructie: granit (din Muntii Macinului, la Macin, Greci, Iacobdeal), calcar dolomitic
(la Mahmudia, pentru Combinatul siderurgic Galati), calcar (Zebil, Mihail Kogalniceanu -
langa Tulcea, Ovidiu, Harsova, Topalu, Cernavoda, Medgidia, Basarabi etc.), diatomita (la
Adamclisi), creta (la Basarabi).
Industria materialelor de
constructie produce lianti (la Cernavoda si Medgidia), azbociment (Medgidia), var si ipsos
(la Medgidia si Constanta), prefabricate din beton (la Constanta).
Industria de prelucrare a
lemnului este reprezentata la Constanta (furnire, placi aglomerate, placaje, mobila) si in
centre mai mici (Tulcea, Babadag, Medgidia, Cobadin).
Industria textila prelucreaza
lana (Constanta), bumbac (Isaccea), canepa (Constanta si Mangalia) si produce confectii
(Constanta, Tulcea, Macin).
Industria alimentara cuprinde
morarit si panificatie (Constanta), industria zaharului (Babadag si Navodari), a uleiului
(Constanta), conservelor de peste (Tulcea, Constanta), de fructe (Ovidiu), industria
produselor lactate (Constanta), berii (Constanta) si vinului (Murfatlar).
Agricultura
Dobrogea are un fond funciar
deosebit de favorabil: o suprafata mare (¾) ocupata de terenuri arabile, orizontale sau
slab inclinate, cu soluri care au o fertilitate mare. Conditiile termice sunt deosebit de
favorabile, dar precipitatiile relativ reduse (400-500 mm/anual) si secetele frecvente
produc importante deficite; pentru a diminua efectul secetelor au fost construite sisteme
de irigatii, dintre care sistemul Carasu, utilizeaza apa din Canalul Dunare-Marea Neagra.
Cultura plantelor cuprinde
cultura graului, porumbului, orzului, plantelor tehnice (floarea soarelui, soia, sfecla de
zahar), legume si leguminoase, pomicultura si viticultura (Murfatlar, Ostrov, Niculitel).
Cresterea animalelor se
bazeaza pe plante furajere, nutreturi concentrate si pasuni naturale (cu ierburi stepice).
Dobrogea este in prezent principala regiune de crestere a ovinelor (cu 1,8 mil. capete).
Se cresc, de asemenea, bovine, porcine si pasari, indeosebi in complexe zootehnice de tip
industrial: Macin (bovine si porcine), Nalbant (porcine si pasari), Topalu, Palas (ovine),
Cobadin (porcine) etc.
Caile de comunicatie si transporturile
Caile ferate au traditii, in Dobrogea fiind construita una dintre
cele mai vechi cai ferate (1859 Constanta-Cernavoda). In prezent magistrala 8,
electrificata, leaga Capitala de Constanta-Mangalia, prin intermediul sistemului de poduri
dintre Fetesti si Cernavoda. De la Medgidia se desprind doua cai ferate: spre Tulcea si
spre Negru Voda (de unde se trece in Bulgaria).
Soselele. Dobrogea este
strabatuta de soseaua internationala E60 (Oradea-Bucuresti-Constanta-Vama Veche-Istanbul),
care traverseaza Dunarea peste podul rutier Giurgeni-Vadu Oii. Alte sosele mai importante
sunt Harsova-Tulcea, Macin-Tulcea, Constanta-Negru Voda, Constanta-Basarabi-Ostrov si
Constanta-Tulcea. Traversarea Dunarii cu bacul se face si pe sectoarele Calarasi-Ostrov,
Braila-Macin. A fost amenajat si dat in folosinta segmentul de autostrada ce traverseaza
Dunarea pe noul pod rutier Fetesti-Cernavoda.
Transporturile fluviale se
realizeaza pe Dunare si Canalul Dunare-Marea Neagra. Porturile Dunarene sunt: Cernavoda,
Harsova, Macin, Isaccea, Tulcea (acesta fiind un port fluvial si maritim), Mahmudia. La
Tulcea pot ancora si nave maritime ce strabat sectorul Dunarii maritime. Pe Canalul
Dunare-Marea Neagra porturile sunt: Cernavoda, Medgidia, Basarabi, Agigea (aici canalul
iese in zona portului maritim Constanta Sud).
Transporturile maritime se
realizeaza prin Constanta, Midia si Mangalia. Constanta, cel mai important port al tarii
noastre, este totodata si principalul port al Marii Negre. La Constanta se aduc din import
minereuri, cocs, petrol, masini si utilaje, produse agroalimentare, diferite materii prime
si se exporta produse din lemn, masini si utilaje, produse ale industriei usoare, derivate
petroliere, ingrasaminte chimice etc.
Transporturile aeriene se
realizeaza prin aeroportul international Mihail Kogalniceanu de langa Constanta si
aeroportul pentru trafic intern de langa Tulcea.
Turismul
Potentialul turistic al
Dobrogei este foarte variat; principalul factor de atractie turistica il constituie
litoralul, cu largi posibilitati de practicare a curei heliomarine, de odihna si tratament
(Techirghiol, Mangalia).
Exista si alte obiective
turistice, cum ar fi: mozaicul roman de la Constanta, Tropaeum Traiani de la Adamclisi,
vestigiile antice de la Histria, Callatis, Tomis, muntele de creta de la Basarabi,
pesterile de la Gura Dobrogei, manastirile (Cilic-Dere, Saon, Niculitel), centrele
pescaresti (Ceamurlia, Jurilovca), numeroase "situri" arheologice (Heracleea,
Harsova etc.), constructii musulmane (la Babadag, Medgidia, Constanta), zona istorica a
orasului Constanta.
GEO
